De-a lungul timpului, unele meșteșuguri au dispărut în liniște. Altele au avut norocul să întâlnească oameni ce refuză să le lase uitate. Cristina Daia, din comuna Cernătești, județul Dolj, este unul dintre acești oameni. De mai bine de zece ani colecționează costume populare și obiecte tradiționale. A privit, a cercetat, a învățat. Apoi a simțit că nu este suficient doar să păstreze trecutul. A vrut să îl refacă cu propriile mâini. Astfel, în urmă cu șase luni a dat viață  primei perechi de opinci. Fără profesor. Fără atelier. Doar cu răbdare, ambiție și multe încercări. Au fost și momente în care a vrut să renunțe, dar de fiecare dată s-a întors la lucru. Astăzi confecționează opinci din piele naturală sau ecologică și încearcă, prin fiecare pereche, să readucă la viață un meșteșug care aproape că nu se mai întâlnește în zona Cernăteștiului. Povestea ei este despre tradiție, perseverență și despre bucuria de a da mai departe ceva ce risca să se piardă.

Reporter: Doamna Cristina, când ați realizat prima pereche de opinci și cum a început povestea dumneavoastră în acest meșteșug?

Cristina Daia: Am realizat prima pereche de opinci în urmă cu șase luni. De peste 10 ani colecționez costume tradiționale și obiecte. De la dragostea mea pentru costume și obiecte nu a fost decât un pas până la dorința de a învăța acest meșteșug și de a-i da viață, fiind un meșteșug aflat pe cale de dispariție. Meșteșugul opincăritului mi-a atras toată atenția, tocmai pentru că mi-am dorit să îl readuc la viață. Pe măsură ce am învățat mai multe despre opincărit, mi-am dat seama că mă atrage foarte mult și am început să mă dedic acestui meșteșug.

Rep.: Cine v-a învățat tainele opincăritului și cât timp a fost nevoie până ați simțit că stăpâniți această meserie?

C.D.: Am învățat singură, cu multă răbdare și multă ambiție, această meserie. Recunosc, nu mi-a fost ușor deloc. Am avut momente în care am vrut să renunț, însă a doua zi am luat-o de la capăt cu și mai multă putere și ambiție. Mi-am propus că trebuie să reușesc și, da, am reușit. Am dorit să descopăr cum lucrau străbunii și bunicii noștri. Ușor, ușor, am început să lucrez prima pereche...dintr-o bucată de cameră de bicicletă, ca să-mi dau seama cum se face. Când am fost sigură pe mine că stăpânesc bine meșteșugul, am făcut opinci din cameră de tractor și opinci din piele naturală. Încă învăț și cred că întotdeauna este loc de mai bine, dar în timp am prins încredere în ceea ce fac.

Rep.: Ce presupune, pas cu pas, realizarea unei perechi de opinci și care este cea mai dificilă etapă a procesului?

C.D.: Totul începe cu alegerea pielii potrivite, apoi urmează trasarea modelului, tăierea, perforarea și șnuruirea opincii. La final, se fac ultimele ajustări pentru ca aceasta să fie comodă și bine finisată. Cea mai dificilă etapă este modelarea pielii, pentru că necesită atenție și precizie.

Rep.: Cum s-a schimbat interesul oamenilor pentru opinci în ultimii ani? Cine sunt cei care le cumpără cel mai des?

C.D.: Din păcate, în zona Cernăteștiului nici nu se mai amintește de acest meșteșug. Tocmai de aceea m-a atras și iubesc tot ce ține de tradiția românească, pentru ca acest meșteșug să nu fie uitat. Cele mai multe opinci sunt cumpărate de ansambluri populare, dansatori, participanți la festivaluri și de oameni care apreciază tradițiile românești.

Rep.:  Ce înseamnă pentru dumneavoastră să păstrați viu un meșteșug tradițional și cât de greu este să îl practicați în prezent?

C.D.: Sunt un om simplu. Pentru mine contează să duc mai departe o parte din tradițiile românești și să contribui la păstrarea lor. Nu este întotdeauna ușor, deoarece fiecare pereche necesită timp, răbdare și multă muncă, însă satisfacția de la final merită tot efortul.

Rep.: Ce mesaj le transmiteți tinerilor care apreciază tradițiile românești, dar nu au avut niciodată contact cu un meșteșug precum opincăritul?

C.D.: Le spun să nu ezite să încerce. Meșteșugurile tradiționale ne ajută să ne cunoaștem rădăcinile și ne învață răbdarea și respectul pentru munca făcută cu mâinile. Chiar dacă la început pare dificil, cu pasiune și perseverență se poate învăța orice.